Yo!
For those who asked questions or are interested, I decided to share my 20 hour cycling experience :-)
I planned the trip a week before. The first half would be during night to avoid busy traffic. In the second half (in Lapland) there aren't many cars. I went to Salla... The slogan says it all!
Stores are closed during the night. I chose my stops near water sources and used water purification tablets: 1 pill takes 30 minutes to clean 1 liter of water. I had to keep this in mind while planning the stops. Having water and being able to drink it are different things. My bottles were 750 ml so I chopped off a quarter from each pill before the trip.
I ate one item of food per hour. I also carried, tools and spare bike parts in case of mechanical problems. I recorded the route with two phones equipped with GPS. While using one phone, the other was charging. I managed to fit all these in my shirt back pockets and in my saddlebag.
Before leaving, I slept from 14:00 to 18:00. To be able to sleep during the day, I went to sleep early the night before and woke up with alarm at 3:30 and went to work (to get me as tired as possible).
One hour before the start I made a banana and oat porridge (while it was boiling I was stretching my legs). I ate while checking various weather forecasts to see the recent updates in each city I would pass through at the respective times. Had to take a rain coat with me also. I left at 20:00.
The first part of the trip went very easy. Due to tail wind and my recovery period (week before the trip), my speed for the first 126 km was pretty good: 28 km/h (of which 70 km with 30 km/h!). I stopped on the side of a lake in Nurmes.
The second part of the trip went good until the end when I encountered a problem: 40 km of steep hills which made me go anaerobic. If I knew, I would have avoided them. I should have checked more carefully the elevation profile of the area... I took a break near a lake in Ristijärvi. Here, I put my rain coat inside a small bag and hid it under a rock :D (took it back the next day when driving home).
I started having doubts if I can make it because the hilly part got me exhausted. I continued, however, slowly (23 km/h). Wind started blowing randomly, forcing me to hold the handlebars strongly. After 3 more segments I was close to Kuusamo but decided to give up! I called Iida and asked if she can pick me up. There were ~100 km left until Salla, but with the annoying wind: 7 m/s (25 km/h) and after 20 hours I couldn't stay focused and it was risky.
I've seen about 20 reindeer, 30 geese or swans (hard to tell the difference from far away), hundreds of rabbits, cranes, a fox and an elk!
Some guy drove past me really fast! It was raining and he splashed me so hard that my mouth was full of water :|
Sometimes I was playing "Let's follow the white line on the side of the road" to make time go easier. At some point, near Suomussalmi, I see that my front wheel had turned white! wtf? After a few km I see a car which was repainting the white line :D ... I pass the car quickly, hoping it doesn't notice my white wheels are ruining its masterpiece.
It was an awesome trip!
Hope you liked the story :)

See you next time,
Radu
Hei!
După 20 de ore pe bicicletă și multele întrebări primite apoi am zis: Hai să rezum experiența pentru curioși :-)
Cu o săptămână înainte, am plănuit totul. Prima jumătate de drum am hotărât să fie noaptea ca să scap de trafic. In a doua jumătate (în Laponia) nu prea sunt mașini. Am mers spre Salla... Sloganul zice totul!
Magazinele sunt închise noaptea. Am ales opririle lângă surse de apă. Am folosit pastile pentru purificat apa: o pastilă pe litru durează 30 minute până iși face efectul. Trebuia să țin cont de asta cand plănuiam opririle. Având apă nu însemna că pot să o beau. Sticlele erau de 750 ml deci am „decupat” un sfert din fiecare pastilă înainte de drum.
Am avut un lucru de mâncat pe oră, scule și piese de schimb în caz că se strică ceva la bicicletă. Cu două telefoane cu GPS am înregistrat traiectoria. În timp ce foloseam unul, îl încărcam pe celălalt. Toate astea au intrat în buzunarele cămășii și în geanta de sub șa.
Înainte de plecare, somn de la 14:00 la 18:00. Ca să pot dormi ziua, m-am culcat seara trecută devreme și am pus alarma la 3:30 când am mers la lucru să stau treaz.
Cu o oră înainte de plecare am făcut un terci de ovăz cu banane (în timp ce fierbea făceam exerciții de încălzire). Am mâncat verificând site-uri de vreme să văd starea actualizată în orașele pe unde trec la orele respective. A trebuit să iau și haina de ploaie. Am plecat la 20:00.
Prima parte a drumului a mers ușor. Datorită vântului predominant din spate și perioadei de recuperare am făcut 126 km cu 28 la oră (din care 70 km cu 30 la oră, chiar!). Am poposit pe malul unui lac în Nurmes.
A doua parte a mers tot bine până spre sfârșit când am dat de o problemă: 40 km foarte deluroși care m-au făcut să merg anaerob. Dacă știam, o evitam. Ar fi trebuit să mă uit mai atent pe profilul de altitudine al zonei înainte... Am luat o pauză pe malul unui lac în Ristijärvi. Aici, am pus haina de ploaie într-o plăsuță și am bagat-o sub un bolovan (am luat-o înapoi la întoarcere).
Am început să am dubii că voi reuși să termin drumul din cauza celor 40 km deluroși. Am continuat, totuși, cu viteză mai mică (23 km/h). Vântul a început să bată din toate părțile făcându-mă să țin ghidonul strâns. După alte 3 opriri, eram aproape de Kuusamo și-am zis Gata! Am sunat-o pe Iida să vină să mă ia. Mai erau ~100 km până la ea în Salla, dar cu vântul enervant de 7 m/s (25 km/h) și după 20 de ore, nu mai puteam sta concentrat și era riscant.
Am văzut vreo 20 de reni, 30 de gâște sau lebede (nu puteam deosebi de la distanță), sute de iepuri, cocori, o vulpe și un elan!
M-a depășit unu cu viteză, trecând printr-o baltă și generând un val care m-a stropit așa rău că mi-a umplut gura de apă :|
Uneori mă jucam de-a „Hai să urmăresc linia albă de pe marginea drumului” ca să mai treacă timpul. La un moment dat, pe lângă Suomussalmi, văd că roata din față devenise albă! wtf? Peste câțiva km văd în față o mașină care redesena linia albă :D ... O depășesc repede sperând să nu bage de seamă că am roțile albe și îi stricam opera.
A fost o călătorie extraordinară!
Sper că v-a plăcut povestea :)

Pe data viitoare,
Radu